miercuri, februarie 27th, 2008...18:02
Timpul ucide…
Jump to Comments
Era seara de dinaintea discursului. In birou, pe scaun statea linistit fumand un trabuc din Cuba. Scaunul era de piele si era extraordinar de asemanator cu un fotoliu,si extraordnar de comfortabil .Simteai ca te afunzi in el din secunda in care te-ai pus jos,sentiment care persita pana te ridicai. Noua lege il va ajuta iar firma lor va ajunge departe.Avea discursul pregatit.Era pe foaie in fata lui. O companie asa mare nu-si permitea sa stea la mana unor muncitori. Daca nu vor sa accepte salariile oferite sa plece. Noua lege le va da voie sa-i dea afara fara sa cauzeze daune companiei. Voturile erau deja cumparate .Se uita pe birou sa vada daca mai era ceva de aranjat inainte sa plece.Dintr-o poza sotia si copilul ii zambeau cu dragoste.Dadu la o parte marginea ramei si din ea ei iesi marginea unei poze care statea in spatele celei cu familia. Uitase de ea acum 10 ani. Trebuia sa scape de ea in curand. Pe marginea pozei scria "Andreea" cu un scris vizibil feminin. Trei batai in usa il scoasera din starea de visare si cu pasi grei si lenti se apropie de usa si o deschise.Un baiat cu o caciula gri,un tricou negru pe care scria "Chronos" cu litere albe si niste blugi cu o cutie de carton prafuita si foarte veche intra linistit in biroul lui.Se aseza linistit pe un scaun langa birou,tranti linistit cutia pe birou lasand sa cada praful peste biroul lui curat si scump,intinse mana in buzunar dupa o hartie si un pix si dupa ce le-a pus pe birou i-a zis:
-Domnule Mironescu..aveti un
colet de la …Mironescu Adrian.
-De la…cine? sopti el inca privind ingrozit scena.
-Mironescu Adrian.Domiciliat in acest oras,Strada Renasterii,bloc 13,apartamentul 13…
"E fosta mea adresa…" se gandi el uimit. " Dar e imposibil ca altcineva cu acelasi nume sa cumpere fostul meu apartament…sau nu e?".Dupa cateva secunde isi dadu seama ca omul inca vorbea.Acuma se uita oarecum iritat spre el.
-Mda…Daca doriti sa semnati aici.
Semna si baiatul iesi grabit din camera trantind usa.Omul incepu sa examineze pachetul.Spre uimirea lui isi recunoscu scrisul pe pachet si se uita ciudat. Cand examina mai atent pachetul observa o data .Apoi desfacu pachetul.O scrisoare si un plic mai gros se aflau inauntrul unei cutii de lemn.
Salutare,
Ma numesc Mironescu Adrian.Am 25 de ani, 11 luni si 13 zile.Locuiesc pe Strada Renasterii,bloc 13,apartamentul 13. Locuiesc impreuna cu cea mai frumoasa fiinta care incantat vreodata Pamantul cu prezenta ei ( Si ea stie ca eu cred asta si cu fiecare ocazie profita de asta dar sincer nu ma deranjeaza). O cheama Andreea,are niste ochi albastri in care daca te uiti prea mult simti ca te ineci in ei . E mai imprevizibila si mai schimbatoare ca vremea ,la fel de nebuna ca un toreador care intra in ring intentionand sa ia taurul de coarne cu mainile goale si mai inteligenta decat orice alta persoana pe care am cunoscut-o pana acuma, Si ma iubeste… Am trei prieteni geniali,nebuni si cu care pot sa trec prin orice ca tot impreuna iesim,cel mai probabil razand si luand la misto tot ce am facut . Marius,Cristi si Mihai. Marius e omul tipic,nu ar iesi in evidenta intr-o multime niciodata.Cristi e glumetul rezident , inalt de 2,05 metri,inaltime intrecuta doar de simtul lui enorm al umorului . Marius e mic,oarecum gras, imposibil de imbatat si un aparator infocat al drepturilor drogatilor desi el nu are nici o legatura cu ele .Eu,ca am vorbit destul despre ceilalti,imi propun ca in viitor sa devin important . Vreau sa fiu cunoscut,sa intru in politica si sa fiu o optiune pentru Presedintie, nu inca unul din cei pe care-i votezi pentru ca restu sunt mai rai decat el ci cel pe care il votezi pentru ca e cel mai bun . Vreau sa schimb totul,sa fie bine si aici.Se poate,stiu sigur,si nu o sa ma pierd pe drum.Tu cine esti?De ce citesti asta?Nu stiai tot ce scrie aici?Daca stiai atunci astea sunt amintiri placute si am ajuns unde vroiam.Daca ai uitat inseamna ca am murit si nu mai pot sa fac ce vroiam. Oricare ar fi cazul in celalat plic sunt zece poze cu prietenii mei si cu "ea". Sper sa fie un cadou placut facut mie de catre mine si nu o amintire neplacuta.
Toate cele bune,
Tu.
Incet dar sigur isi aducea aminte tot.Isi aducea aminte cum a intrat intr-un partid.Cum s-a certat cu ea pentru ca a votat ceva ce nu vroia nici el sa voteze.Cum nu mai avea timp de prieteni.Cum s-a implicat si in compania patronului partidului.Cum intr-o seara ea nu a mai venit acasa si a gasit doar un bilet cu "Nu mai esti tu".Printre poze a vazut si o poza cu ea si cu ochii ei.Pentru prima oara s-a inecat in ei.In secunda urmatoare intinse mana dupa pistolul sau ,cel pe care il primise cadou de la patronul companiei, o piesa veche si foarte zgomotoasa,si il indrepta spre cap.Nu…nu e bine.Il indrepta spre inima,vroia sa fie vazut la inmormantare.Ii tremura mana.Ii era frica dar nu mai conta. Apasa pe tragaci si in acelasi timp stranuta. Simti glontul cum intra si vazu camera cum se rotea. Podeaua tare opri camera din miscarea ei haotica. Usa se deschise cu un scartait ascutit si pasii persoanei care venea se auzeau sunau ca cei ai unui uras ce calca pamantul langa oamenii care nu-i ajung nici peste glezna.Un tricou negru aparu dar fata omului era in ceata.Auzi ca de la capatul tunel extraordinar de lung: "Si din moarte vei renaste…dar nu trebuia sa fi asa de direct.".Pe tricou scria "Chronos" .Intunericul se apropie din toate partile si pana la urma s-a facut totul negru. Era un camp negru si nimic in jur.Intinse mana in fata dar nu se vedea nimic. Nici nu se simtea.Incerca sa se miste si isi dadu seama ca statea pe spate.O voce groasa de femeie ii rasuna in cap cu un ecou aproape infinit." Nu va mai miscati…o sa cadeti!".Deschise ochii.Era la spital intr-o camera cu alte paturi.Doar un alt pat mai era ocupat.Femeia nu era acolo.Omul de langa el se uita la un bilet.Avea pe noptiera din dreapta lui doar un portofel jegarit si un bandaj.
