dydevil

Un om inteligent e deobicei unul dintre toti ceilalti care doar are curajul sa spuna ceva evident inaitea celorlalti devenind astfel cel ce a descoperit asta.

There’s no greater risk in life than flying. The higher you fly the more you tend to forget the hardness of the ground and the higher you go the harder the fall will be. No actual warning helps because the actual moment when a person’s wings are clipped off is never certain and no one alive can say that they’ve forever soared through the clouds. Risk playing with the clouds and basking in the warm colors of Sunset and Sunrise only if you know how high you can fly without having your wings burn away. Drift freely on the warm-cold winds of the forever blue sky above the clouds but never go so high as to forget that there is no air at a point.Or better still, fly higher. Move the stars,dance with the Moon around the Earth and dream in the pure white light of the Earth’s mistress. Fly higher and higher and go away, play with the planets or push them out of your way but be weary of their dangers. Neither the dangerous flames of Mars in moments of anger, the noxious gases of Jupiter in moments confusion nor the cold ice of Pluto in moments of dispair should engulf you while flying and persuade you to land there forever and forget who you where and the ones who gave you wings. But only fly as high as you can, high enough to sustain the fall for should you fall too far you risk more than breaking your wings. Should you break your legs and fall too far from anyone to help you you’ll be destined never to fly again. But then again nothing simple and risk-free is actually worth the effort. Flying is one of the few things in life that’s actually worth it and feel free to fly as high as you can and jump from the highest cliffs in the a attempt to get your wings because life’s short and you never know if you’ll ever get the chance to fly again or if you’ll ever be able to fly that high. Now my friends I leave you to make your decisions on weather you’ll fly or live on the Earth until you die. There’s no risk on living on the Earth ,it’s safe and comfortable but there’s no real joy either. I’m off to stretch  my wings a bit…. It’s been a while…

Oamenii. Ce sunt oamenii? Oamenii sunt case. Case imense cu zeci de camere dispuse fiecare intr-un mozaic unic cu holuri puse ciudat si doar intrand in anumite camere sa poti sa ai acces la altele,cele mai importante fiind logic cele mai ascunse sau cele pazite cel mai bine. Oamenii sunt case cu un stapan senil care da tuturor chei de la camerele din casa. Fiecare cheie e unica, deschide un numar diferit de usi si alte usi, fiecare deschizand un numar diferit de camere si cu alte drumuri prin casa. Si asta spune multe si despre cei cu chei. Sa-i consideri prieteni pe cei ce-ti cunosc camerele pe dinafara, care stiu unde e aruncat fiecare lucru in ce coltz si cum si cum sa ajunga repede unde vor. Sa-i respecti pe cei ce-ti deschid usi la camere pe care nici tu nu stiai ca le ai sau care-ti arata ca au camere mai mari,mai fastuoase sau mai frumoase,dar nu orice camere ci cele care trebuie cu adevarat sa conteze. Tine-i aproape pe cei care iti umplu camerele cu caldura si veselie,pe cei care te ajuta sa te cureti mizeria ramasa in urma altora sau cei care-ti arata ce ai in camere  si nu are ce cauta in casa ta. Si… Sa fi sigur ca iubesti persoana care cand pleaca iti goleste cele mai importante camere si lasa frigul peste tot…

Mai sus numitul principiu e un side-effect cu tenta contagioasa a mentalitatii de turma si se manifesta simplu.Efectele ei sunt omniprezente si te urmaresc prin lume mai rau ca o umbra.Vrei un exemplu?Uite-te pe strada.Uite-te la prima hartie pe care o vezi. Uite-te in jurul ei pe o raza de …sa zicem trei metri.Cate hartii sau gunoaie de alte fel mai vezi?Fiecare gunoi aruncat deobicei are in subconstientul persoanei gandul urmator: "Eh…au aruncat si altii…ce mai conteaza si guma mea?" . Problema la aceasta gandire nu se refera la prima persoana care gandeste astfel. Problema vine cand vine al 200-lea ins care trece prin zona cu pricina si,dupa alti 198 de insi care inaintea lui au gandit la fel si s-au debarasat de gunoaiele de toate felurile,formele sau culorile curcubelui gandind identic ca numarul 1 care a trecut pe acolo si a aruncat guma.Si toate astea bineintels in raza de maxim 3 metri de la un cos de gunoi colorat strident cu portocaliu pe fundalul gri ca nu cumva sa-l rateze cineva.(" Vezi ba ca e cosul acolo" "Da ba l-am vazut…" si arunca pe jos hartia) .Asa-i romanul. La 3 metri de cosul de gunoi inainte sau dupa se arunca fara jena gunoaiele,se traverseaza la 3 metri de o trecere de pietoni(ma simt…),depaseste cu 3 kilograme limita recomandata de oua pe luna intr-o saptamana in timpul Pastelui (Stiti voi…atunci cand se sarbatoreste NASTEREA DOMNULUI…),voteaza 1 din 3 insi ca ,deh,ce conteaza votul meu cand voteaza restu cu nu-stiu-care prosti si exemplele sunt numeroase.  Sa presupunem prin absurd ca cineva de la primarie se ocupa destul incat sa treaca pe acolo cineva si sa curete stratul de gunoi biodegradabil ( biodegradabil in urmatorul secol bineinteles…da ce ti-e o 100 de ani in plus sau in minus la 20 de ani cand tu mori la 40 din cauza tigarilor cu smocuri biodegradabile.Cand?Pai tot in vreo 100 de ani.La fel ca sticlele de plastic si multe altele.) .Si din pacate prin maturile din crengi raman trei hartii. Si astia trec mai departe.Si la prima ora,in drumul etern si monoton spre acelasi ciclu zilnic repetitiv personajul nostru principal se plictiseste de guma lui si doreste sa o schimbe. Intra in magazinul de la colt,procureaza un pachet nou nout ,iese si intampina o grava problema existentiala.La exact trei metri de primul cos portocaliu stau grupate primitor trei hartii scapate de cele trei femei care faceau curatenie si au trecut pe trotuarul respectiv.Scotand doua gume din pachetul nou nout el va scuipa a 3-a guma,cea din guma catre cele trei hartii.Acuma sunt patru. Si merge mai departe.Se mai gaseste un batran sa mai intrebe "Nu puteai sa o pui la cos?" si sa-si primeasca replica meritata pentru ca a dat doi bani pe imaginea orasului in care locuieste : "N-oi vrea sa o iau de pe jos acuma?" .Nici o problema.Dupa tine vin altii Nimeni nu va observa guma ta intre sticlele ,tigarile si hartiile de pe jos.Biodegradabile .Ciclu repetitiv infinit.Si mai ne plangem ca traim in orase jegoase. E ca si cum ti-ai da foc la casa si te-ai plange ca n-ai unde sa stai. Dar viata nu e cinstita si nici oamenii destul de inteligenti cat sa realizeze mereu ce sa faca. Si daca realizeaza nu le pasa. Ca efect final acelasi lucru. Prosti sau nesimtiti…